Două săptămâni mi-a luat să centrez lutul pe roata olarului.
Urmărisem luni de zile câțiva profesionișți care m-au inspirat, auzisem și că sunt necesari ani de zile de exercițiu pentru a te considera profi, dar nu înțelesesem cât de greu îmi va fi mie să ating un nivel minim de performanță.
Știi sentimentul acela de frustrare când pui presiune pe tine să reușeșți ceva și efectiv nu-ti iese? Practic vârtejul frustrării se adună și îți înăbușe orice speranța. Cu toate că ai decis să continui pentru că știi că trebuie să reușești, te afunzi și mai tare în frustrare.
În mod uimitor, când aproape simți că n-ai șanse să reușeșți și probabil pentru că ai și exersat îndeajuns, Universul îți da ocazia să primești revelația. Brusc lutul nu se mai opune, se transformă și pare că te va ajută să creezi.
Astfel, după două săptămâni de frustrare și dorința de a renunta, primești într-o secundă acest cadou, cadoul reușitei minime – o reușită care îți arată că olăritul este în esență răbdare și exercițiu, mai presus de toate.